Astenia. Ce se ascunde in spatele ei?

De fiecare data cand ne simtim slabiti, primul lucru care ne vine in minte – cred ca am astenie! Dar ce este de fapt astenia? Astenia inseamna scaderea fortelor organismului odata cu reducerea capacitatii de munca si a randamentului. Cu toate acestea, notiunea de astenie are un cuprins atat de larg, incat poate fi raportata la diverse sisteme, poate avea diverse intensitati si aspecte, putand fi provocata de o multime de cauze.

Practic, exista asadar nu o astenie, ci multiple astenii:
– astenie de activitate, de munca, de efort denumita in termeni curenti oboseala – astenie naturala, justificata fiziologic, reversibila cu usurinta, care nu constituie o stare patologica dar poate constitui punctul de plecare catre o atare stare.

– astenie de supraefort, de supraactivitate, in termeni curenti surmenaj, epuizare (atat de frecventa intr-o economie de tranzitie) – astenie nenaturala, ce reprezinta o stare de oboseala decompensata, patologica, mai greu reversibila.
– astenie propriu-zisa, patologica, nelegata de activitate, efort, solicitare, produsa prin diferite alte cauze decat munca, ce se aseamana cu starea de oboseala sau surmenaj, fara sa fie legitimata de o activitate musculara sau nervoasa si nu are ca remediu odihna.

Ce genereaza astenia?
Astenia este conditionata de un deficit energetic. El poate fi generat prin trei mecanisme esentiale:
– deficit de aport de material energetic in organism (deficit alimentar, mineral, vitaminic, de oxigen)
– defecte de utilizare a acestor materiale si deficite de producere interna a energiei (disfunctii endocrine, metabolice, circulatorii, respiratorii, nervoase, care afecteaza metabolismul) si
– defecte in utilizarea energiei sau prin consumul ei excesiv (afectiuni endocrine, metabolice).
Deseori este vorba de mecanisme mixte, complexe, intricate care au nenumarate cauze de producere. legate de toate organele.

Cele mai frecvente cauze de astenie
In perioada stresanta, cea mai frecventa cauza de astenie ramane surmenajul. Pentru a ne da seama ca oboseala este cea care ne da de furca trebuie doar sa facem un bilant cinstit intre timpul in care facem un efort sustinut fizic sau psihic si timpul de odihna pe care il acordam organismului nostru. Daca depistam ca aceasta este cauza asteniei noastre este suficienta prelungirea timpului necesar odihnei.

In aceasta perioada apar asteniile carentiale, datorate unor dezechilibre alimentare, in special datorita reducerii aportului vitaminic si de oligoelemente prezente in legume si fructe. In cazul diminuarii concentratiei de calciu, alaturi de astenie apare si o crestere a tonusului si a excitabilitatii neuromusculare (furnicaturi, “carcei” sau crampe musculare). Hipocalcemia prelungita duce la aparitia tulburarilor trofice (cu friabilitate crescuta a parului si unghiilor). Tratamentul va consta in suplimente de calciu alimentare sau/si medicamentoase. Frecvent este necesara asocierea (mai ales la copii) cu vitamina D care favorizeaza absorbtia si utilizarea calciului.

Deficitul de magneziu (aparut in urma unor dezechilibre alimentare si mai ales in urma unor cure de slabire) se manifesta pe langa astenie printr-o crestere a nervozitatii si excitabilitatii neuromusculare. Frecvent se asociaza cu deficitul de calciu, dar de multe ori apare si in urma tratamentului unei hipocalcemii (este cunoscut ca nivelul concentratiei de magneziu scade in timpul terapiei cu calciu si vitamina D. In acest caz se recomanda ca tratamentul substitutiv cu magneziu sa se asocieze cu un tratament vitaminic.

Deficitul de fier apare in urma unor diete inadecvate (regim fainos-lactat), a unei absorbtii deficitare (afectiuni gastrointestinale) sau a pierderilor cronice de sange (menstruatii abundente, sangerari digestive etc). Manifestarea directa a deficitului de fier este anemia care va determina intr-o prima faza astenie, paloarea tegumentelor si senzatie permanenta de frig. Daca deficitul de fier se prelungeste apar leziuni trofice ale mucoasei digestive. Tratamentul va fi combinat, alimentar si medicamentos.

Afectiuni de sezon care evolueaza cu astenie
Evolueaza cu astenie virozele, guturaiul, anginele si pneumoniile. Alaturi de astenie aceste afectiuni sunt insotite de cefalee (durere de cap), febra, mialgii dureri musculare), dureri de gat, tuse, dificultate la respiretie si/sau dureri toracice. Analizele medicale nu sunt foarte relevante in aceste situatii.

Tratamentul este simptomatic (al febrei, durerilor de gat si tusei) in viroze, iar in cazul pneumoniilor si a anginelor streptococice etiologic cu antibiotice.
Diferitele tulburari de metabolism sunt insotite de diferite grade de astenie. Cea mai grava si mai frecventa tulburare de metabolism este diabetul zaharat. Tratamentul va fi adaptat fiecarui caz de catre medicul diabetolog. Alte tulburari metabolice insotite de astenie sunt dislipidemiile (cresterea  “grasimilor” in sange, adica a colesterolului, cu diferitele lui fractiuni si a trigliceridelor). Este necesara inceperea unui tratament hipolipemiant combinat cu o dieta lipsita sau saraca in grasimi animale.Tratamentul va fi individualizat pentru fiecare caz in parte.

Afectiunile digestive se insotesc si ele de astenie datorita efectelor pe care le au asupra absorbtiei diferitilor constituenti alimentari. Cea mai severa astenie va fi cea cauzata de afectiunile hepatice si biliare, deoarece in mod normal functia ficatului este de a indeparta din circulatie diferitele substante toxice, dar si de a prelucra diferite substante absorbite din intestin pentru a le face utilizabile de catre alte organe. Cand, din diferite motive ficatul sufera, cele doua functii enumerate mai sus nu pot fi indeplinite si apare astenia. Tratamentul va fi prescris de medicul gastroenterolog.

Deoarece rinichiul are si functia de a elimina substantele toxice din organism, orice suferinta renala se poate acompania de astenie. Controlul la medicul urolog si analizele pentru sfera renala (dozare de creatinina si uree din sange, examenul complet al urinii si o urocultura) pot elucida diagnosticul, facand posibil tratamentul etiologic.
O stare marcata de astenie o dau afectiunile neoplazice. Ele se insotesc cel mai adesea de scaderi in greutate, paloare si alte simptome, in functie de organul afectat.

Retineti!
Toate afectiunile organismului pot fi insotite de diferite grade de astenie. De aceea, atitudinea corecta in fata asteniilor asociate sau nu cu alte simptome este prezentarea la medicul de familie care va incerca elucidarea cauzelor asteniei, singur sau cu ajutorul altor colegi specialisti si a examinarilor paraclinice.