Cred ca cel mai sanatos mod de a-ti educa copilul este sa faci apel la memorie. Sa te gandesti cam ce faceai tu la varsta lui.
Desi nu am un copil excesiv de nazdravan, nici obraznic, nici cu pretentii exagerate, ma trezesc in anumite situatii totalmente nemultumita de comportamentul sau sau, si mai rau, ingrijorata de ceea ce face. Ai momente in care mintea ta de adult are tendinta sa exagereze si sa uite. Si in aceste momente, iau putina pauza, respir adanc si ma gandesc la mine cand eram de varsta lui. Si incep sa ma intreb: faceam asa ceva, obisuiam sa spun asa ceva? Ce-i drept, nu la toate intrebarile raspunsul este afirmativ, pentru ca vremurile s-au schimbat si vorbim de o alta persoana, dar, in mare parte, da. Si eu faceam la fel. Si eu mai minteam din cand in cand, tragand nadejde sa nu fiu descoperita, si mie imi placea sa ma joc cu ceilalti copii mai mult decat aveam voie, si pe mine ma enervau parintii cu cerintele lor exagerate, si eu imi doream sa ma fac mare si sa pot sa fac ce vreau, si eu visam cai verzi pe pereti. Cred ca toti am facut-o. Si atunci, aducandu-mi aminte, ma linistesc.
Si cred ca acest apel la memorie este bun de foarte multe ori in viata. Este foarte sanatos sa-ti amintesti intotdeauna cine esti, de unde vii, ce ai facut si care sunt visurile cu care ai plecat la drum.
Suntem atat de diferiti si totusi avem atat de multe lucruri in comun. Amintiri avem cu totii. Faceti apel la ele atunci cand aveti tendinta sa exagerati. Va vor ajuta sa vedeti lucrurile intr-o lumina corecta.
Text: Alina Niculescu