Anggun are o frumusete exotica specifica tarii sale de origine – Indonezia – si un rafinament tipic orasului in care locuieste – Paris. Anggun a reprezentat Franta la Eurovision in acest an, dar este deja cunoscuta in toata lumea. A venit in Romania pentru a-si promova piesa cu care participa la concurs – “Echo” – si intre repetitii si alte interviuri, am reusit sa vorbim putin cu ea pentru a o cunoaste mai bine…
T: Cum ai ajuns sa reprezinti Franta?
A: Ei m-au rugat si am spus da. In Franta nu sunt selectii publice, a fost o decizie interna, numele meu a fost mentionat de acum 2 ani si anul asta m-au intrebat: “Ai vrea sa reprezinti tara la Eurovision?”. Si am fost foarte incantata, este chiar o onoare sa reprezint Franta, stii, eu nu sunt de origine din Franta…
T: Esti din Indonezia..
A: Da, nici nu stiam ca o persoana care nu are origine franceza poate reprezenta Franta.
T: De cand locuiesti in Franta?
A: Locuiesc din 1995 in Franta si mi-am luat cetatenia in 2000, deci sunt frantuzoaica pe hartie. Franta este pentru mine tara in care am ales sa traiesc.
T: De ce ai ales Franta?
A: Este destin, cred. Cand am plecat din Indonezia, m-am dus in Anglia, am vrut sa incep o cariera acolo, dar nu s-a intamplat acolo si nu mi-a placut sa stau in Anglia. Chiar si acum, daca nu trebuie sa ma duc in Londra, nu ma duc. Pentru shopping e ok, dar atat… Eu locuiesc in Paris.
T:A fost greu sa ajungi faimoasa in Franta?
A: Cred ca este greu sa incepi o cariera oriunde in lume si este si mai greu cand nu este tara ta, pentru ca trebuie sa inveti totul de la zero. De exemplu, franceza nu este limba mea, a trebuit sa devina limba mea, mentalitatea este diferita, felul in care gandesc oamenii, afacerile sunt diferite…
T: Spune-mi ce iti lipseste din Indonezia.
A: Imi lipseste faptul ca totul este mai usor acolo, notiunea timpului este diferita, pentru ca nu avem patru anotimpuri si nu imbatranim cu adevarat… sau imbatranim mai greu. Aici, in Europa, un an este impartit in patru, pentru ca avem patru sezoane, un an trece mai repede. Mereu cand ii spun mamei: “Vin repede, vin luna viitoare acasa”, ea imi spune: “Luna viitoare? Mai e foarte mult pana atunci”, deci nu avem aceeasi notiune a timpului. Mereu cand ma intorc acolo, fratii mei ma intreaba: “Cum de mergi asa de repede?” si eu zic: “Dar merg normal…”
(rade)
T: Ce trebuie sa faci pentru a deveni un artist cunoscut? Este mai multa munca, mai mult talent, mai mult noroc?
A: Toate astea. Si, in plus, trebuie sa ai o echipa de incredere, profesionista, competenta, dar bineinteles, este vorba si despre chimie… pentru ca astazi este din ce in ce mai greu sa fii in industria muzicala, trebuie sa scoti un hit si apoi trebuie sa il poti lansa, trebuie sa ai pachetul intreg, ca si entertainer. Oameni ca Adele sau ca Susan Boyle au schimbat regulile, dar ei sunt exceptiile. Pentru ceilalti, este acelasi lucru, trebuie sa ai acelasi cod pentru toata lumea si poti doar sa speri ca vei reusi, ca vei avea un hit care se va auzi in intreaga lume. Deci este o combinatie intre noroc, talent, multa munca grea si munca de echipa.
T: Ce parere ai despre ACTA si despre libera circulatie a muzicii si filmelor pe internet?
A: Asta este o chestiune delicata. Stii, in spatele unei piese sau al unui film, nu vedem volumul urias de munca. Sunt oameni care muncesc din greu, in fiecare zi, foarte multe ore. Stii cum e pentru oamenii ca mine? Cand faci muzica, petreci mult timp departe de familia ta, de tine insati, asta este pentru muzica mea. Si nu este vorba doar de mine, ci si de multi oameni din spatele meu care muncesc din greu si traiesc din asta, asa ca atunci cand vor sa dea ceva gratis, muzica sau filme, nu este corect. Cum pot acesti oameni sa traiasca? Daca dam muzica gratis, atunci ar trebui sa dam si mancarea gratis sau cartile sau orice altceva. Nu este corect, trebuie sa fie o protectie pentru un artist sau actor si pentru toti oamenii din industrie. Sa fii in industria muzicala astazi este greu din cauza pirateriei, dar un lucru pe care nu ni-l pot lua sunt concertele, pentru ca nu putem inlocui un artist intr-un concert si oamenii inca vor sa mearga sa vada concerte. Dar cu toate astea, suntem in 2012, trebuie sa gasim solutii pentru ca artistii sa isi poata continua profesia. Daca le iei asta, ce altceva pot face?
T: Pentru ca Tonica este o revista de sanatate si frumusete, vrem sa te rugam sa dezvalui cateva trucuri de frumusete din Indonezia pentru cititoarele noastre.
A: Ei bine, in Asia, noi credem ca frumusetea chiar vine din interior.
Trebuie sa tratezi totul din interior: sa mananci mancarea potrivita si sa bei ceea ce trebuie si sa fii fericita. Pentru ca nicio alta crema miraculoasa nu te poate salva. Pentru mine, nu este importanta frumusetea, este important farmecul. Cand vezi pe cineva care mananca bine, vezi ca are o piele foarte frumoasa. Cand vezi pe cineva care este fericit, vezi ca ii stralucesc ochii sau ca are un zambet frumos. Despre asta este vorba… In rest, bineinteles ca machiajul ajuta, bine ca exista mascara sau cleste de curbat genele… toate astea pot accentua frumusetea, dar nu pot masca cine esti cu adevarat.
T: Spune-mi care sunt momentele cand esti cu adevarat fericita.
A: Atunci cand sunt indragostita, atunci cand sunt acasa cu sotul meu si cu fata mea.
T: Ca tot ai adus vorba de familie, este greu sa-ti tii viata personala privata cand esti celebru in Franta? Esti urmarita de paparazzi?
A: Nu, pentru ca nu cred ca ii interesez. Eu nu ies, nu am scandaluri si oricand ma vad in tabloide le dau imediat in judecata si castig mereu.
T: Deci se tem de tine…
A: (rade) Cred ca urmaresc alti oameni, altfel, dar eu nu merg la petreceri, nu sunt foarte mondena, muncesc mult si, in plus, nu vorbesc despre viata mea personala.
Text: Bianca Badescu
Foto: escxtra.com