Copiii devin temători când vine vorba de dentist, mai ales când este necesară și o anestezie pentru ca micuțul să poată coopera fără să fie agitat și fără să simtă dureri în timpul tratamentului stomatologic. Pentru anumite tratamente stomatologice, este recomandată anestezia despre care mulți părinți sceptici evită să vorbească sau să o ia în considerare.
Medicamentele folosite și metodele utilizate la anestezie sunt în mod constant analizate și testate. Există câteva tipuri de sedative sau anestezice pe care medicii stomatologi le folosesc cu atenție, de la copil, la copil. Aceste anestezii calmează copilul, îl ajută să nu sufere la disconfortul provocat de tratamentul stomatologic.
Anestezia prin inhalosedare
Oxidul de azot, numit și gaz ilariant, este cel mai scăzut nivel de sedare care se administrează printr-o mască de respirație mică. Acest tip de anestezic nu adoarme copilul, ci îl ajută să se relaxeze, iar odată ce inhalarea acestuia este oprită, pacientul începe să își revină.
Sedarea conștientă este, de obicei, indusă folosind medicamente administrate pe cale orală. Copilul va rămâne treaz, dar puțin adormit, funcțiile respiratorii și cardiovasculare nefiind afectate. Mișcările corpului și coordonarea lor vor fi ușor afectate, iar comunicarea verbală poate deveni puțin incoerentă. Atât acest tip de sedare, cât și cea cu oxid de azot sunt folositoare pentru copiii cu o stare ușoară de anxietate.
Analgo-sedarea
Sedarea profundă este indusă folosind medicamente intravenoase, iar copilul va adormi complet pe parcursul anesteziei. Există posibilitatea ca pacientul să se miște puțin și să scoată anumite sunete în timpul intervenției, ele fiind un răspuns sau o reacție la stimularea repetată sau la durere.
Acest tip de anestezie este indicat și pentru copiii cu un grad ridicat de anxietate sau chiar fobie. Pentru copiii foarte mici, nivelul de anestezie puțin mai ridicat este indicat pentru a preveni mișcările acestora în timpul procedurii.
Recuperarea după acest tip de anestezie durează puțin mai mult timp, iar după ce se va trezi, copilul va rămâne adormit. Șansele ca pacientul să își amintească ce s-a întâmplat sunt minime. The Pediatric Sedation Research Consortium, care colectează date din spitale, nu din cabinetele stomatologice, a descoperit o rată scăzută a evenimentelor care pot pune în pericol viața pacientului.
Printre aceste evenimente se numără blocarea funcțiilor respiratorii (de exemplu, dacă amigdalele sunt prea mari) și scăderea nivelului de oxigen din sânge.
Copiii sub vârsta de șase ani sunt cei mai vulnerabili în fața acestor evenimente, deoarece căile respiratorii sunt mai mici și slab dezvoltate decât cele ale unui copil de 12 ani. Astfel, va fi prezentă și o persoană calificată care va monitoriza starea pacientului, atât în timpul procedurii, cât și după aceasta. După recuperarea pacientului, el mai poate avea stări de somnolență, greață sau chiar vărsături.
De asemenea, anestezicul pentru sedarea profundă trebuie administrată numai de către furnizori calificați de anestezie.
44 de decese în 30 de ani, în America
Un studiu realizat de către cercetătorii de la Universitatea din Washington, în 2013, a arătat că în ultimii 30 de ani au fost doar 44 de cazuri de deces din cauza sedării sau anesteziei generale la stomatolog, pacienții având între doi și cinci ani.
Copiii supraponderali sau obezi vor avea parte de mai multă atenție, deoarece un sedativ „nu se metabolizează atât de repede când medicamentul este păstrat în celulele grase, astfel încât acestea au un timp de recuperare mai lung”, spune Dr. Deborah Studen-Pavlovich, directorul programului de rezidență pediatrică la Școala de Medicină Dentară a Universității din Pittsburgh.
Părinților trebuie să li se prezinte și să li se explice riscurile, beneficiile și alternativele, ca mai apoi, să decidă, împreună cu stomatologul, dacă este sau nu necesară o astfel de anestezie.
Text: Bettina Cristea
Photo: Freepik