Anca Serea a reusit sa construiasca o lume de basm in jurul sau. Daca anul 2015 a indreptat-o catre altar alaturi de Adi Sana, iata ca anul acesta un nou membru isi face apariţia in familia sa. Este vorba de Moise, cel de-al cincilea copil al frumoasei prezentatoare a stirilor sportive de la Prima TV. Care sa fie secretul prin care reuseste sa imbine minunatele roluri de mama si de soţie cu cel de femeie de cariera? Va invitam sa-l descoperiţi in randurile de mai jos.
Tonica: Ai un program foarte incarcat, cat timp reusesti sa le aloci micuţilor? Pui accent pe cantitate sau pe calitate?
Anca Serea: Este adevarat, am un program foarte incarcat, insa copiii raman prioritari in viaţa mea. Sunt norocoasa ca merg la serviciu doar doua ore pe zi, insa celelalte activitaţi in care sunt implicata imi ocupa restul zilei. Cu toate astea, dimineaţa si seara le aloc intotdeauna copiilor, petrecem cel puţin 4-5 ore pe zi impreuna. In rest, incerc sa-mi imbin programul meu cu al lor si sa avem activitaţi impreuna. Cuvantul de ordine in familia noastra este organizarea. Punem accent si pe cantitatea, si pe calitatea timpului petrecut impreuna, dar, daca avem puţin timp la dispoziţie, prefer sa fie unul calitativ.
In cresterea copiilor, te axezi pe sfaturile din batrani sau adopţi o viziune moderna?
Am multe principii mostenite de la mama si bunica mea, dar merg si pe intuiţie si am mare incredere in capacitaţile lor de a face selecţii. Sunt genul de mama-prietena si pe acest tip de relaţie se construieste si educaţia lor.
Cum reusesti sa-i impaci pe copii, avand in vedere ca au varste diferite, prin urmare, si dorinţe si nevoi diferite?
Marele avantaj al nostru ca familie este ca, intre primii doi, David si Sarah, si ceilalţi doi, Noah si Ava, este o oarecare diferenţa de varsta. David tocmai a implinit, in martie, 14 ani si este un real sprijin in familia noastra, iar Sarah este un copil foarte responsabil si, de fiecare data cand le solicitam ajutorul vizavi de cei mici, ei sunt alaturi de noi. Eu nu-i oblig pe copii sa faca niciodata ceva ce nu-si doresc. Au niste obiective trasate fiecare, in mare parte legate de scoala si de activitaţile extrascolare, dar, in rest, ii lasam sa se bucure de copilarie. Venirea in familia noastra a unui copil, de fiecare data cand s-a intamplat, nu le-a schimbat viaţa celor mari absolut deloc pentru ca nu le-am impus sa-si dedice timpul nou-nascutului sau sa-mi suplineasca rolul meu de parinte.
Ce fel de mamica te consideri? Ingaduitoare, autoritara, detasata sau echilibrata?
Sunt cate puţin din toate, dar predominant ingaduitoare, toleranta si echilibrata.
Ce metode aplici cand cei mici gresesc?
In niciun caz nu recurg la pedeapsa fizica sau verbala. Intai stau de vorba cu ei, le cer o explicaţie pentru decizia lor de a face acel lucru si, daca raspunsul este unul logic sau a fost o greseala, sunt iertaţi fara consecinţe. Insa, daca este o greseala facuta in mod voit, cum recunosc ca rar se intampla, atunci fie nu vorbesc cu ei cateva ore, fie le interzic sa faca anumite acţiuni care le creeaza placere.
Cine te ajuta in cresterea si ingrijirea celor mici?
Avem o doamna care ne ajuta foarte mult de cand s-a nascut Noah, dar ajutorul principal vine de la mama mea. De asemenea, si Adi este foarte implicat atunci cand timpul ii permite. Acum ca se mareste familia, nu stim inca daca sa apelam la o bona sau nu. Este o decizie complicata sa-i incredinţezi unei persoane practic necunoscute viaţa unui nou-nascut si vrem sa incercam macar in primele luni sa ne petrecem noi tot timpul cu el.
Ce inseamna pentru tine sa le asiguri celor mici o copilarie fericita?
Inseamna sa le asigur un camin si o relaţie buna cu familia, inseamna sa am grija de sanatatea lor si sa le asigur o bunastare, nu neaparat financiara sau materiala, sa le ofer o educaţie buna, valori morale decente si principii de viaţa corecte.
Care a fost cel mai frumos si induiosator compliment pe care l-ai auzit de la copii?
Este greu sa fac un clasament, insa nu neaparat vorbele, cat faptele conteaza. Pot sa spun ca David imi spune mereu ca sunt o mamica prea buna, Sarah ma copleseste cu imbraţisarile, iar Noah nu pleaca niciodata de acasa fara sa-mi sarute mana.
Cum le pregatesti bagajul pentru viitor micuţilor? Ce adaugi in el?
Credinţa, recunostinţa, inţelegere, generozitate, altruism, bun-simţ, ii invaţ sa se iubeasca pe ei si sa-i iubeasca pe cei din jurul lor si sa nu-si piarda niciodata simţul masurii.
Ce parere ai despre alaptatul in public, un subiect destul de controversat al zilelor noastre?
Nu-l consider un subiect delicat, insa eu, personal, sunt o fire mai pudica si nu as face lucrul acesta, cu atat mai puţin in Romania. As prefera sa folosesc pompița in public, dar asta si pentru ca nu mi-ar placea sa apara fotografii cu mine in presa cu un san dezgolit. Alaptatul in public nu este nimic rusinos sau de condamnat, iar eu chiar incurajez mamicile sa alapteze cat mai mult pe cale naturala.
Si inevitabila intrebare: va mai doriţi copii?
Da! (rade)
Un sfat pentru mamici si viitoare mamici.
Mi-as dori sa nu se teama sa faca mai mulţi copii sau sa creada ca astfel viaţa lor se va schimba. Daca va exista o schimbare, aceea va fi in bine. Sa-si traiasca viaţa in echilibru si in liniste!
Text: Madalina Manole
