De Alexandra Usurelu mi-a placut de prima data cand am vazut-o si am ascultat-o cantand, pentru ca transmite ceva frumos, cald, luminos. Are o voce extraordinara, emotionanta care se potriveste foarte bine cu ceea ce canta: „muzica de suflet”, asa cum o numeste ea. Prin cea mai noua piesa a sa, „Ceva se intampla cu noi”, Alexandra ne indeamna sa ne intoarcem la noi, la sufletul nostru si la ce conteaza si ne face cu adevarat fericiti, sa ne facem timp pentru ceea ce iubim…
TONICA: Vreau sa-ti spun in primul rand ca ai o voce extraordinara si ca transmiti multa emotie si bucurie atunci cand canti. Explica-ne cum faci asta, ce simti tu atunci cand esti pe scena?
Alexandra Usurelu: Multumesc ca ai venit la concert si ca ai simtit asta! Cum fac, nici eu nu stiu, nu e vreo magie, asa sunt eu. Tot ce se intampla pe scena vine dinauntrul meu. Iar ce simt eu cand cant e bucuria de a putea darui si impartasi.
T: Te-am vazut in concert si mi-a placut foarte tare ca nu-ti ascunzi emotiile, intr-o lume in care toata lumea vrea sa para cat mai tare si mai rece, mai invulnerabila, tu ni te arati asa cum esti. De ce tine aceasta asumare a ta, de unde vine?
Eu cred ca intr-o relatie cu niste oameni pe care ii pretuiesti, asa cum este publicul pentru mine, conteaza foarte mult sinceritatea. Daca as incerca sa fiu altfel fata de cum sunt, m-as minti pe mine, in primul rand.
T: Cand ai luat muzica in serios si te-ai gandit pentru prima data sa faci o cariera in acest domeniu?
Intotdeauna am gasit in muzica instrumentul, calea prin care sa transmit un mesaj si sa ma arat asa cum sunt.
T: Canti o muzica diferita de ce auzim in ultimul timp la „generatia tanara” de artisti, nu este comerciala si are mai multa substanta as spune. Cum ti-ai gasit stilul muzical si cum l-ai defini?
Nu pot spune ca l-am gasit, a venit de la sine… iar muzica pe care o cant vreau s-o numesc muzica de suflet :).
T: Spune-ne mai multe despre formula in care canti acum, cum a prins viata, cum l-ai intalnit pe Bobby? Si descrie-i, te rugam, in cateva cuvinte pe baieti ca sa-i cunoastem mai bine…
Pe Bobby l-am cunoscut cu mult inainte sa colaboram, mai exact in 2011, venisem la studioul sau sa inregistrez cu Vunk “Noptile trec (doar visele raman)”. Atunci ne-am imprietenit, apoi el venea des la concertele mele, iar dupa o perioada ne-am gandit sa si cantam impreuna. Cand ne-am hotarat sa facem asta, eu deja colaboram cu Mariano Castro, un muzician argentinian deosebit si un om extraordinar de bun si de sufletist, iar o vreme ne-am prezentat pe scena cu doua piane si doua chitari, Bobby si Mariano impartindu-si repertoriul. De scurta vreme am marit bandul si ii avem alaturi de noi si pe Dan Incrosnatu (percutii) si Adi Flautistu (contrabas), un muzician foarte cunoscut in lumea jazzului, alaturi de care eu am mai cantat si inainte.
T: Ai lansat o melodie foarte frumoasa de curand, “Ceva se intampla cu noi”, compusa de Bobby Stoica. Ce se intampla cu noi? Care este mesajul piesei?
Nu mai avem timp sa iubim, sa speram, sa visam, sa daruim, sa ne intoarcem la noi, la sufletul nostru si la ce conteaza si ne face cu adevarat fericiti… Trebuie sa ne amintim ca “si ziua de luni poate-aduce minuni”.
T: Ati fost in Brazilia pentru filmarea videoclipului. Povesteste-ne putin despre aceasta experienta.
Noi am mai fost cu un an in urma in Brazilia si tot ce am intalnit, tot ce ne-au transmis oamenii de acolo, toata naturaletea, simplitatea si felul lor de a privi si de a se bucura de viata ne-au facut sa dorim sa incercam macar sa aducem si acasa un pic din ce am trait printre ei.
Am plecat trei oameni din Romania si ne-am adunat acolo o intreaga familie. Am gasit oameni buni care ne-au ajutat foarte mult si ne-au demonstrat ca nu exista limite atunci cand vrei sa ajuti si sa faci bine.
T: Care sunt lucrurile care te-au impresionat/ti-au placut cel mai mult in Brazilia? Si cum e viata acolo fata de cea de aici, daca ar fi sa faci o paralela?
Acolo unde am fost, oamenii au si ei, cu siguranta, ca si noi, problemele lor, dar atata putere de a le depasi si zambi la orice pas, mai rar… Nu mai spun de muzica… dansau peste tot pe strazi, cantau…
T: Cum impacam nevoile sufletului cu acest “cap greoi”? Ti s-a intamplat vreodata sa-ti spuna inima ceva si mintea altceva si daca da, ce ai facut, cum ai ales?
Am privit intotdeauna in inima mea cu ochii mintii.
{besps}/2014/mai/nicu/slide_1|width=450|height=350{/besps}
T: Imi place foarte tare si o alta piesa a ta, “Pretul corect”, si facand referire la ea, vreau sa te intreb: de ce ajunge omul sarac pe bogatul Pamant?
Nu pot sa-ti raspund altfel la intrebare decat prin raspunsul poetei Anca Dionisie (Oprescu):
“Incercam sa numar cate litere are Lumea (stand la rand sa-mi cumpar covrigi). Dar, de fapt, ce este lumea? Cat de bogat esti cand esti «ca lumea»? Cat de sarac esti cand lumea te paraseste? Si cat de multe sti cand scazi lumea din tine si ramai tot tu?… Sunt omul sarac pe bogatul Pamant, pentru ca ma caut in afara mea, imi caut bunastarea, iubirea, linistea dincolo de mine. Cad prada alienarii (departarea de sine)… Traiesc in saracie nu pentru ca NU AM, ci pentru ca NU VAD ca am. Nu pot exista dincolo de tipare… cumpar si vand, totul are un pret in lumea noastra. Cati mai stiu ca «a darui» inseamna «a spori»?! Poemul acesta este locul in care trebuie sa ne intoarcem. Asa cum trebuie sa ne intoarcem spre Pamant. Nu doar sa-l populam. Nu doar ca sa nu fim singuri, ci sa traim deodata cu EL… si cu NOI.”
T: Spune-mi care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai invatat pana acum de la viata despre viata…
Ca numai “daruind, vei dobandi”, ca nu pot functiona fara dragoste, si-am mai invatat ca oamenii sunt diferiti si te pot rani, dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa-i iubesti mai putin.
T: Pentru ca suntem o revista de sanatate si frumusete, vreau sa te intreb cum iti ingrijesti pielea si parul, daca ai anumite trucuri de beauty pe care ni le poti impartasi?
Da, am un truc, odihna! Din pacate, in ultima vreme, a cam pierdut teren in fata studioului, dar o recuperez eu… A, si apa! Nu uit sa ma hidratez.
T: Ce stil vestimentar ai, cum iti place sa te imbraci, in ce te simti cel mai bine?
In pielea mea ma simt cel mai bine. Ma imbrac in functie de stare, in haine care ma ajuta sa fiu eu, in niciun caz dupa cum e la moda. Prefer lucruri cat mai simple, in tonuri care se confunda usor cu natura: alb, bej, rose, bleu, vernil.
T: Ce planuri ai in continuare si unde te putem vedea in concerte?
Acum urmeaza #cevaseintamplaTOUR, un turneu prin care imi doresc sa reusesc sa ma intalnesc la concertele din tara cu cat mai multi oameni, apoi lansarea primului album, lansarea site-ului meu, un concert mare in Bucuresti cu orchestra, lansarea a inca doua clipuri filmate in Brazilia si Chile…
T: La final, transmite-le, te rog, un mesaj cititoarelor Tonica…
Iubiti mult si fiti bune cu voi si cu oamenii din jur!
Text: Bianca Badescu
Foto: Bogdan Grigore