Alexandra Dinu, romanca megastar

Pe Alexandra Dinu am intalnit-o la Spitalul Monza, cu ocazia inaugurarii unei sectii de chirurgie cardiovasculara pediatrica, care le va oferi sansa copiilor care se confrunta cu malformatii cardiace sa fie operati si ingrijiti la noi in tara. Stand de vorba cu ea, mi-am dat seama ca femeia extrem de frumoasa si cu aparenta delicata din fata mea este, de fapt, un om cu o putere extraordinara. Viata a pus-o in fata unor incercari care pe multi i-ar fi doborat si asta inca de la o varsta frageda, dar Alexandra nu se plange, spune ca a invatat mult din aceste experiente iar acum stie ca nu trebuie sa spui niciodata ”niciodata”…  

 

T: Esti ambasador al Fundatiei Pretuieste Viata, stiu ca impreuna cu Andreea Marin doresti sa vii in sprijinul mamelor care isi cresc singure copiii. Cum este viata de mama singura si ce mesaj ai pentru femeile in aceasta situatie?

AD: Anul acesta m-am ocupat foarte putin de acest lucru, am renuntat la toate proiectele ca sa stau langa Mario. Pentru mamele singure, ai caror copii nu cresc impreuna cu tatii, este foarte grea aceasta misiune. Trebuie sa fii si mama si tata. Iar un copil chiar are nevoie de figura tatalui ca sa se poata dezvolta normal. In perioada aceasta citesc o multime de carti despre psihologia copilului, ma pregatesc pentru adolescenta lui Mario, care este o perioada teribila. Mai ales intr-un moment de acest gen, prezenta tatalui este fundamentala. Cand vrei sa fii stricta in anumite privinte cu copilul, ca mama n-ai autoritate in fata lui cum are tatal. Ca femeie, faci o mie de discutii ca sa-i explici un lucru, pe cand un tata se uita o data, se incrunta si copilul il asculta. O mama iti tine un monolog, iar copilul zice: ”ok, ea vorbeste, eu fac ce vreau”. In acest sens se simte lipsa tatalui. Si este normal, de-asta copiii se si fac in doi.

 

T: Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai invatat de la viata despre viata?

AD: Viata te invata foarte multe lucruri. Pot sa-ti spun ca eu n-am inteles nimic din ceea ce altii au incercat sa-mi explice. Eu a trebuit sa traiesc pe pielea mea toate situatiile si le-am inteles doar asa. A fost modul meu de a invata. Am invatat ca familia chiar este extrem de importanta, pentru ca intr-adevar, in toate momentele dificile din viata mea familia mi-a fost alaturi. Cand l-am operat pe Mario, am reactionat ca un copil, mi-am sunat mama si am cautat la ea o rezolvare si un sprijin real. Femeile sunt oricum foarte sensibile si cand te confrunti cu o situatie de genul acesta, familia este foarte importanta. Am mai invatat ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata, deoarece cu toata experienta pe care astazi poti sa declari ca o ai, peste 5 ani s-ar putea sa te contrazici cu privire la foarte multe lucruri pe care astazi le sustii foarte sigur pe tine. Pentru ca viata asta este pana la urma, continui sa cresti. Este adevarat ca multi refuza sa o faca si platesc consecintele pentru asta. Dar este foarte important sa inveti. Eu sunt o fire spirituala si am fost dintotdeauna, chiar si atunci cand nu aveam foarte multa experienta de viata. Dar simteam anumite lucruri in interiorul meu ca fiind bune, corecte. Am fost intotdeauna impinsa de o astfel de forta care venea din interiorul meu, chiar si atunci cand erau lucruri inexplicabile, pe care nu le intelegeam pentru ca nu aveam experienta vietii, simteam care este calea cea buna.

 

T: Cum te simti acum, cum este viata ta in acest moment?

AD: Acum mi-e bine. Vreau sa-ti spun ca anul trecut a fost un an absolut superb din toate punctele de vedere. M-am indragostit pana peste cap, am avut proiecte foarte reusite din punct de vedere profesional, au fost 3 filme pe care le-am facut anul trecut, au iesit pe piata si au avut succes, ceea ce mi-a adus si alte oferte carora insa nu le-am putut da curs anul acesta pentru ca intre timp am aflat despre aceasta problema a lui Mario. Dar acum este momentul sa reincep sa lucrez.

 

T: Ce proiecte pregatesti pentru perioada urmatoare?

AD: Am dat o proba foarte importanta pentru mine si astept rezultatul. Un alt film pe care l-am facut inca de la sfarsitul anului trecut, va fi difuzat acum pe Rai1, este un film artistic bazat pe o poveste reala, se numeste ”La farfalla granata”. Este un film dramatic si este un rol care mi-a placut la nebunie. Am interpretat personajul principal feminin. Imi plac rolurile dramatice, imi place sa ajung acasa si sa ma gandesc inca la personajul respectiv, la motivatiile lui, la ceea ce a simtit, la ce l-a determinat sa faca un anumit lucru.

 

T: Cum resimti rolurile dramatice, nu te incarca?

AD: Te incarca, dar te incarca intr-un mod placut. Sunt mai obosita si mai trista daca trebuie sa interpretez un personaj in care nu cred sau o comedie, in stilul acela care italientilor le place foarte mult, dar care pe mine nu ma face nici sa surad. Nu am acest tip de umor si nu il avem noi in general in Romania acest tip de umor pe care il au ei. Si atunci nu ma impresioneaza. Si prefer o drama. Mai ales cand filmul este bazat pe o poveste reala si ai ocazia sa cunosti si personajul, cum mi s-a intamplat acum. Femeia pe care o interpretez eu exista in viata reala, are in jur de 70 de ani. Mi-a placut sa o intalnesc si sa-mi spuna mai multe despre aceasta poveste de dragoste a ei cu un sportiv de succes care a murit intr-un accident de masina cand avea 24 de ani. Ei au trecut prin foarte multe lucruri impreuna, pentru ca ea era casatorita cu altcineva si in anii 60 nu puteai sa abandonezi caminul conjugal. Se iubeau foarte mult, ea fuge pana la urma cu el, isi paraseste sotul si trebuie sa treaca prin foarte multe probleme pentru ca sunt nevoiti sa se ascunda si nu-si pot trai viata la lumina. Este o poveste foarte frumoasa. Producatorii vor sa-l aduca si in Romania.

 

T: La final, transmite-le te rog un mesaj cititoarelor noastre…

AD: Sa fie foarte atente la ceea ce mananca pentru ca este foarte importana alimentatia, sa faca miscare. Si in primul rand, sa se iubeasca pe ele. Iar asta nu inseamna doar dieta si sport. Inseamna sa te respecti pe tine insati si sa faci intotdeauna in viata doar ceea ce simti, sa fii in echilibru cu mintea, cu trupul si cu sufletul tau. Pentru ca echilibrul este fundamental. Sa nu treci niciodata peste ceea ce esti tu cu adevarat, sa faci doar ceea ce crezi tu ca este bine pentru tine. Stiu ca poate suna a egoism pe de-o parte, dar este sanatos. Tine de a-ti fi fidel tie insuti. Pana la urma, este mai corect sa traiesti din frustrari, sa-ti doresti lucuri pe care nu le poti realiza? Este in puterea ta sa le realizezi si trebuie sa faci tot posibilul pentru asta. Sunt multe femei pe care le vad ca sufera, ca se complac in anumite situatii, si nu ma refer aici numai la partea sentimentala. Sunt femei care traiesc greu, le vezi incarcate, le vezi umerii aplecati de povara pe care o duc. Nu mai zambesc, nu mai au grija de ele si este pacat. Nu ar trebui sa se intample lucrul acesta. Trebuie sa-si gaseasca forta, pentru ca sunt mult mai puternice decat barbatii, chiar daca pentru foarte mult timp ei au incercat sa ne domine si sa ne faca sa credem ca suntem slabe. Aveti incredere in voi, faceti ceea ce simtiti si iubiti, pentru ca asta se vede!                 

 

Text: Bianca Badescu