Iata o intrebare care a starnit controverse aprige de-a lungul timpului. Alcoolismul poate fi explicat ca viciu, rezultat al alegerilor gresite, slabiciune de caracter sau pacat. De cealalta baricada sunt cei care sustin ca alcoolismul este o boala. Adevarul acestei afirmatii nu este limpede pentru unii cercetatori care considera ca aceasta este o eticheta aflata in exteriorul stiintei. Numele de boala acordat alcoolismului are legatura cu alegerea si controlul personal. Pe masura ce se agraveaza, alcoolul scade din ce in ce mai mult vointa si controlul asupra propriei vieti. Asa cum spune un vechi proverb japonez: „ Intai omul bea un pahar,apoi paharul bea un pahar si apoi paharul il bea pe om”.
Privind alcoolismul ca o boala, cresc sansele de vindecare
Alcoolicii care se eticheteaza drept bolnavi se straduiesc mai mult sa se schimbe decat cei care se considera slabi, rai sau viciosi. Ei isi dau seama ca boala este temporara, se poate vindeca, in timp ce viciul sau slabiciunea de caracter sunt permanente si nu se pot schimba. Alcoolicii care se considera bolnavi devin mai optimisti, deoarece exista posibilitatea schimbarii si apeleaza mai frecvent la sistemul de ingrijire medicala. Cand credem intr-o explicatie permanenta, personala si generala ne simtim mai rau decat daca ne explicam problemele in termeni impersonali si temporari. De aceea, Alcoolicii Anonimi functioneaza…partial. Ei pun accentul pe boala dar in acelasi timp si pe neputinta alcoolicului in fata bolii sale, care este genetica si de necontrolat. Vindecarea se produce prin cedarea controlului unei forte superioare care conduce in acelasi timp la o senzatie de neputinta si la lipsa asumarii responsabilitatii. Alcoolicii anonimi obtin rezultate, in ciuda reperelor spirituale, datorita accentului pus pe schimbarea comportamentului si a gandirii. Actiunea si gandul pot influenta compozitia chimica a creierului, putand sa ne scoata de sub imperiul unor adictii puternice.
Alcoolicul are o personalitate adictiva?
George Vaillant, cercetator la Harvard, a realizat studii prin care a incercat sa demonstreze daca alcoolicul are o personalitate adictiva care se manifesta prin: dependenta, anxietate, sentimente de inferioritate, pesimism si depresie. Aceste trasaturi le vedem la toti alcoolicii, dar rezultatele cercetarilor arata ca ele sunt, de fapt, o consecinta a alcoolismului. Atunci cand inceteaza abuzul de alcool inceteaza si aceste trasaturi nedorite. Singurul lucru pe care alcoolicii il au in comun inainte de instalarea alcoolismului este o periculoasa sensibilitate la alcool. Alcoolicul vindecat nu este mai deprimat si mai pesimist decat oricare dintre noi. Doar putin mai imatur emotional si profesional datorita anilor pierduti in lupta cu alcoolul.
O cale spre vindecare
In epoca moderna, un alcoolic isi poate explica esecurile mult mai sofisticat. Depasind cele doua conceptii, de viciu sau boala, ei pot gasi alternative mai blande, cum ar fi: tulburare legata de obiceiuri, o problema comportamentala sau o slabiciune omeneasca. Aceste etichete sunt mai optimiste decat pacat, viciu, chiar decat boala. Obiceiurile si comportamentele gresite se pot schimba, iar slabiciunile apar si dispar. O astfel de modalitate de a privi alcoolismul este mai usor de acceptat si promoveaza o posibilitate mai mare de vindecare decat ideea de caracter slab. Mai sunt cativa factori importanti care faciliteaza vinecarea: suportul social, faptul de a avea un serviciu si nivelul de educatie. Paradoxal, cazurile foarte grave au sanse mai mari de vindecare, deoarece confruntarea cu moartea, falimentul, divortul le poate da o forta uriasa pentru schimbare.
Text: Dana Comanescu
