Avem obiceiul de a judeca oamenii din jurul nostru fara sa stim nimic despre ei. Este suficient pentru unii dintre noi sa-i vedem mereu in lumina reflectoarelor, frumosi, celebri si bogati pentru a crede ca nu au nicio problema si ca nimic din ceea ce face parte din realitatea noastra nu li se aplica. Cine s-ar fi asteptat sa-l auda pe Al Pacino vorbind despre depresie? Si totusi… celebrul actor a facut dezvaluiri despre experientele sale cu depresia la o conferinta de presa la Festivalul de Film de la Venetia. Cel mai nou rol principal al lui Pacino este in filmul “The Humbling” al lui Barry Levinson, unde interpreteaza un barbat cu tendinte suicidare. Actorul mai are un al doilea rol similar, unul secundar in filmul “Manglehorn” – un lacatus singuratic a carui inabilitate de a trece peste o dragoste pierduta il impiedica sa mearga mai departe cu viata lui. La o conferinta de presa tinuta sambata trecuta pentru “The Humbling”, Pacino a fost intrebat daca a impartasit vreodata starea de depresie a celor doua personaje pe care le interpreteaza, scrie The Hollywood Reporter.
“Din fericire, as putea fi deprimat si sa nu stiu despre asta”, a raspuns actorul pe un ton destins. “Nu vad cum as putea sa nu fiu deprimat cateodata, dar nu sunt constient de asta. Unele lucruri te intristeaza. In principiu ai vrea sa fii putin mai fericit uneori. Dar deprimat pare de atat de rau augur. E de fapt in fiecare dintre noi. Ne regasim cu totii in asta”.Oamenii cad in depresie si e foarte trist si infiorator. Am simtit ceva asemanator cateodata, dar nimic atat de grav. Ma simt scutit si sunt norocos.”
Familiaritatea cu emotiile din spatele depresiei i-au permis lui Al Pacino sa accepte cele doua roluri. “Ce cauti tu sunt asemanari intre tine si personaj. Inteleg depresia si e parte din ce facem.”
Actorul a marturisit si ce il face sa fie cel mai fericit: “Am trei copii. Aceasta a fost o adevarata sursa de bucurie pentru mine, plus prietenii pe care i-am avut alaturi, oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, relatiile pe care le-am avut. Totul a contribuit la calatoria uimitoare de pana acum. Simt ca sunt ok.”
Text: Alina Niculescu