Adolescenta este o perioada involburata ce deschide fereastra catre o realitate perceputa drept ingusta si limitativa. Tanarul se avanta curajos cu aripile larg deschise pentru a-si gasi propriul drum in viata. Parasirea cuibului este insotita de temeri, framantari si confuzie, stari caracteristice sufletului adolescentin. Valtoarea hormonala participa si ea la acest proces tulburator de redescoperire si redefinire, atat de necesar metamorfozei de la copil la adult. Adolescenta este cea mai patimasa si mai frumoasa treapta pe scara vietii. Este insotita de visuri, aspiratii si idealuri care, de multe ori, sunt ignorate sau nu sunt luate in serios de adultii care au uitat propriile lor trairi din perioada adolescentei sau care sunt reticenti in a da drumul copiilor sa isi ia zborul.
Adolescenta bate cu putere, dar si cu timiditate la portile maturitatii
Scoala, prieteni, parinti, senzatia de a fi diferit, furie, impresia ca esti prost, a nu te ridica la inaltimea asteptarilor proprii si ale parintilor – acestea sunt doar cateva dintre problemele care ii preocupa pe tineri. Corpul si sexualitatea sunt, de asemenea, preocupari importante. Copiii mici amana confruntarea cu lumea prin joc – o activitate pe care adultii o accepta ca fiind normala pentru copii. Adolescentul tanjeste dupa independenta si libertatea pe care o presupune maturitatea si este, in acelasi timp, temator si anxios. In plus, sunt confuzi si nauciti de mesajele amestecate despre ei, pe care le primesc de la parintii lor si de la societate – mesaje care le devalorizeaza abilitatile si intelepciunea. Aceasta perioada este specifica si stabilirii unei identitati moral-spirituale si a unor principii care le vor guverna viata de acum inainte.
Adolescenta atrage dupa ea adevarate furtuni intrafamiliale
Dupa ani intregi de grija, protectie, preocupari pentru sanatatea emotionala si fizica a micutei fiinte, a venit momentul ca parintele sa ii dea acesteia drumul in lume. Este un moment dificil in care parintii trebuie sa renunte la control si sa aiba incredere in investitia facuta pana atunci. In acest punct, apar conflictele intre cele doua generatii. Parintii nu pot urmari adolescentul de colo-colo pentru a se asigura ca nu se angajeaza in relatii sexuale, ca nu fumeaza marijuana sau ca nu consuma alcool. El poate reactiona prin retragere in sine sau poate adopta o atitudine rebela fata de membrii familiei, atitudine care nu face decat sa traduca nevoia lui de independenta. Parintii au sentimentul ca nu isi mai recunosc copilul. Acesta nu le mai vorbeste despre ceea ce face sau simte, ii ignora si se inchide intr-o lume a lui. Catalogarea acestor manifestari ca „lipsa de respect” sau „obraznicii” nu ajuta la reconsolidarea relatiei dintre ei.
Ce pot face parintii pentru a crea o legatura armonioasa cu adolescentul lor?
In primul rand, sa il trateze ca pe o fiinta umana separata, cu drepturi proprii. Il pot implica in buna functionare a gospodariei in care traiesc, pot negocia anumite limite pe care le considera importante si pot ramane disponibili pentru iubire si suport. Libertatea si responsabilitatea merg intotdeauna mana in mana. Daca parintii reusesc sa transmita aceste valori copiilor inca de mici, ii ajuta sa depaseasca cu succes aceasta perioada tulbure din viata lor. Responsabilizarea lor incepe cu preluarea unor sarcini domestice si cu implicarea in alegeri care tin de grupul lor de prieteni, de modul de petrecere a timpului liber si de cariera aleasa.
Alegerile trebuie insotite de asumarea consecintelor ce deriva din acestea. Adolescentul poate fi inclus in luarea unor decizii de familie, dand o greutate din ce in ce mai mare cuvantului lui. Acest lucru reechilibreaza jocul de putere din cadrul familiei. Adolescentii sunt mult mai intelepti decat ii considera societatea si ar trebui sa aratam mai multa dragoste si intelegere fata de aceste fiinte care traiesc viata in cel mai maret mod cu putinta.
Text: Dana Comanescu
