Adolescenta copilului este una dintre perioadele cele mai grele cu care te confrunti in viata de parinte. Cel mai dificil lucru este acela de a iti lasa copilul liber, de a-i da drumul pentru a-si urma propria cale. Adolescentii devin din ce in ce mai independenti si isi doresc sa traiasca asa cum vor, in timp ce parintii se afla sub presiunea sentimentului ca isi pierd copiii, ca acestia le scapa de sub control si ca intre ei se creeaza o distanta de netrecut.
Desprinderea copiilor de parinti este un lucru absolut normal, care se produce treptat si pe care daca stii sa-l gestionezi poate transforma in bine relatia dintre tine si copilul tau. Sa tratam insa pe rand fiecare stadiu al adolescentei.
Invata sa-ti intelegi copilul in toate etapele adolescentei!
In cartea sa, Boomerang Kids, psihologul Carl Pickhardt, imparte adolescenta in 4 etape, fiecare cu manifestarile sale specifice:
Intre 9 si 13 ani, cand vorbim de prima etapa a adolescentei, este momentul in care incepe renuntarea la identitatea de copil, astfel ca adolescentul incepe sa nu mai petreaca la fel de mult timp cu parintii, sa stea mai mult in camera sa si sa nu le mai impartaseasca acestora totul despre viata lui. Acum este o perioada foarte dificila, chiar dureroasa pentru parinti, pentru ca acestia simt ca isi pierd poate cel mai bun prieten, ca adolescentul lasa in urma perioada copilariei, in care era foarte mult dependent de parinti si ca acesta nu va redeveni mic niciodata. Parintii trebuie insa sa inteleaga trecerea dintre copilarie si adolescenta care se petrece acum si sa depaseasca momentul cu intelepciune, intelegand ca regretele si nostalgia dupa copilul mic sunt normale.
Intre 13 si 15 ani urmeaza perioada adolescentei de mijloc, in care timpul petrecut cu prietenii devine mai important pentru copil decat cel petrecut cu familia. Acum debuteaza practic un fel de “viata dubla” a adolescentului, cand acesta incepe sa filtreze ceea ce le spune si ce nu parintilor, pentru a-si pastra intimitatea si libertatea. Cercul de prieteni incepe sa conteze mai mult, asa ca parintii sunt tinuti la o distanta care sa asigure protectia independentei de care are nevoie adolescentul. Aceasta este o sursa de ingrijorare si de anxietate pentru parinti, insa pierderea poate fi resimtita mai putin daca isi lasa copilul sa-si invite prietenii acasa, daca vor sa ii cunoasca amicii, sa se imprieteneasca cu ei si sa-i implice in activitatile familiei.
In al treilea stadiu – adolescenta tarzie – intre varstele 15 si 18 ani, este momentul cand restrictiile impuse de parinti incep sa se reduca, iar adolescentii incep sa aiba activitati noi, care fac trecerea catre viata de adult. Aceasta situatie ii sperie pe parinti, pentru ca trebuie sa accepte ca nu-si mai pot tine copiii la adapost de pericolele lumii exterioare. Restrictiile impuse de parinti pot fi inlocuite invatandu-l pe adolescent sa inteleaga si sa gestioneze riscurile care vin la pachet cu maturizarea. Aceasta este perioada cand parintii au datoria sa-si informeze copiii, sa vorbeasca in scopul de a-i pregati pentru experientele vietii care vor urma.
In stadiul final al adolescentei, intre 18 si 23 de ani, este momentul cand adolescentul, in cele mai multe cazuri, pleaca din casa parintilor si se muta singur. Este greu pentru parinti sa-si vada copilul cum se lupta sa-si croiasca un drum si cum uneori cade prada propriilor greseli. In acest ultim stadiu, este nevoie ca parintii sa ii ofere multa independenta adolescentului si sa-l lase sa se desprinda de familie. In aceasta perioada este nevoie de o schimbare de rol in ceea ce-i priveste pe parinti: in loc sa-si afirme autoritatea si sa ia decizii pentru copilul lor, trebuie sa devina mai degraba sfatuitori ai acestuia, sa-l indrume pe adolescent atunci cand acesta le cere sfatul. Acum parintii trebuie sa ii respecte deciziile si alegerile adolescentului, iar acesta la randul sau trebuie sa respecte faptul ca parintii au o mai mare experienta de viata din care deriva cunostinte pretioase.
Text: Bianca Badescu