ADHD: Copilul hiperactiv

Denumirea de hiperactiv sau hiperkinetic a fost folosita in scop diagnostic pentru un numar mare de copii, al caror comportament se caracterizeaza printr-un surplus de activitate motorie, tulburari ale atentiei si o capacitate diminuata de control a reactiilor emotive, inadecvate fazei de evolutie in care acestia se afla. Cu alte cuvinte, copiii hiperactivi manifesta o cantitate excesiva de energie, sunt agitati si au probleme serioase de concentrare.

Cauzele acestei tulburari sunt de natura biologica (disfunctii ale sistemului nervos), iar manifestarea si evolutia ei este influentata de numerosi factori, cum ar fi evenimentele negative din viata sau relatiile interpersonale. Aceasta tulburare este mai frecventa la baieti si debuteaza inainte de sapte ani, dar diagnosticul se precizeaza cel mai frecvent la varsta scolara, cand copilul este supus unei observatii atente atat in familie cat si in mediul scolar.

Vesnic invingator la joaca
Un copil hiperactiv are o problema speciala si este un copil cu nevoi deosebite. Desi poate avea o inteligenta normala, performantele scolare sunt diminuate fata de alti copii de aceeasi varsta, acest lucru fiind influentat de dificultatea de concentrare, orice stimul vizual, auditiv sau olfactiv distragandu-i atentia. Hiperactivul are deseori sentimente de inferioritate, deoarece este etichetat drept ciudat, instabil, este invinovatit de parinti, profesori sau colegi, care nu il inteleg si il pedepsesc. Copilul incearca sa gaseasca o compensare pentru lipsa de apreciere si se manifesta prin agresarea rudelor sau a colegilor, fiind preocupat de a atrage atentia oricarui adult. Nu numai invatatul poate fi dificil, ci chiar si multe alte activitati cum ar fi servirea mesei, joaca, culcarea sau mersul in vizita. La masa, hiperactivul se scoala de pe scaun de mai multe ori si vrea sa fie ascultat de toti cand povesteste ceva. Joaca, vizitele, musafirii pot evidentia tot ceea ce este negativ la un copil hiperactiv: gelozia, vaicarelile, strigatele, agitatia. Nevoia de a se purta intr-un anumit fel cu anturajul, lipsa de maturitate si ambitia de a fi vesnic invingator la joaca vor duce la pierderea prietenilor, privandu-l astfel de relatiile esentiale cu cei de varsta lui.

Procesul terapeutic
In procesul terapeutic trebuie sa fie implicati toti cei care relationeaza cu copilul: parinti, profesori, psihologi, medici. Se impune un acord in privinta principiilor educationale, care trebuie sa fie acelasi in familie ca si la scoala. Parintii trebuie sa-si incurajeze constant copilul dupa fiecare sarcina indeplinita, oferindu-i o recompensa. Profesorii trebuie sa stie ca acesti copii au nevoie de mai multe explicatii la fiecare element nou, pana ce il asimileaza, iar modul de rezolvare a problemelor la un copil hiperactiv este unul impulsiv: el nu se gandeste cum trebuie rezolvate acestea si nu planifica nimic inainte. Din punct de vedere medical, copilul hiperactiv trebuie consultat de catre un specialist familiarizat cu acest sindrom. Unii medici pledeaza pentru o varietate de tratamente, care elimina cu totul utilizarea medicamentelor. Doze mari de diverse vitamine, regimuri alimentare (renuntarea la adaosurile alimentare artificiale si in primul rand reducerea drastica a zaharului rafinat) si terapii speciale (terapia miscarii, psihoterapia pentru copii, terapia prin joc, terapia in familie) au fost utilizate in scopul tratarii hiperactivitatii.

Remedii homeopate
Acolo unde medicina alopata da rezultate nesatisfacatoare, homeopatia poate rezolva, in timp, problemele copilului hiperactiv. Dintre remediile care dau rezultate deosebite in aceste cazuri voi enumera doar Aconit, Rhus-tox, Chamomilla, Argentum nitricum, Cina, Lachesis, Arsenicum album. Voi exemplifica comparand doua dintre aceste remedii si notand cateva diferente subtile atat de  importante diagnosticului corect homeopat. Arsenicum album este adaptat copiilor care sunt de obicei nelinistiti, se misca dintr-un loc in altul, fac mereu cate ceva si prezinta anxietate chiar si atunci cand situatia nu o impune. Cu toate ca sunt mereu activi, se epuizeaza repede, apare oboseala si nevoia de a se intinde. Au o personalitate puternica, impunandu-si vointa in mod tiranic sau terorizandu-si anturajul cu pretentiile lor exagerate la ordine. Sunt perfectionisti, motiv pentru care apar si probleme legate de scoala, de teama insuccesului. Copilul simte nevoia sa exercite un permanent control asupra parintilor, colegilor sa-i domine) sau asupra obiectelor din jurul lor (curatenie si ordine). Situatiile in care ei nu pot sa-si exercite controlul duc la aparitia anxietatii. Seara, culcarea poate deveni o problema, copilul avand un comportament ritualic (de exemplu verifica daca usa este incuiata). Daca pretentiile profesorilor fata de ei sunt exagerate, pot prezenta ticuri sau cefalee periodic.

Sensibilitate exagerata
Simptomele remediului Chamomilla sunt aproape identice cu cele de Arsenicum, desi sunt genuri de copii complet diferite. Si copilul ce are nevoie de Chamomilla are hiperestezie, sensibilitate exagerata fata de zgomote, durere, oameni precum si agitatie motorie. Copilul care necesita Chamomilla are o hiperestezie extrema, durerea i se pare insuportabila, este furios pe toata lumea si se zbate si loveste persoanele din jur. Agitatia motorie este intensa, copilul se plimba de la unul la altul si este nemultumit de toti, nu gaseste alinare la nimeni, cum ar fi fost in cazul lui Arsenicum. Copilul Chamomilla este si foarte sensibil la zgomote, iar cand este deranjat incepe sa tipe si sa loveasca cu picioarele. Este o reactie diferita. Arsenicum este agitat, se misca de acolo-acolo, in timp ce copilul Chamomilla este ameliorat in mod special de miscarea pasiva, de exemplu cand este purtat in brate el se opreste din plans. Acest gen de miscare nu este pe placul copilului Arsenicum. Copilul Chamomilla nu este niciodata linistit si este nemultumit orice ar face. Nu trece de la o ocupatie le alta dar se plictiseste si arunca obiectele. Nu pune niciodata o jucarie inapoi de unde a luat-o ci o arunca pe jos si ia alta; daca il rogi sa puna jucaria la loc, va incepe sa tipe. In mod caracteristic copiii Chamomilla devin mai agitati pe masura ce se apropie seara, sunt mai nervosi si mai dificili si nu adorm pana spre miezul noptii, cand ii doboara oboseala. La suparare copilul devine rosu la fata si are capul mai fierbinte. Spre diferenta de Arsenicum, copiii Chamomilla sunt caldurosi.

Retineti!
Posologia remediilor homeopate indicate in tratamentul hiperactivitatii constituie un domeniu de finete, medicul homeopat fiind acela care va face adaptarile in functie de energia vitala a copilului, durata bolii sau eventualele manifestari asociate. Doresc sa subliniez ca este nerecomandabila prescrierea acestor remedii pe principii alopate, deoarece in cazul remediilor homeopate trebuie sa se tina seama de intreg tabloul patogenetic al remediului.
Cea mai buna terapie este intotdeauna cea care se orienteaza in mod nemijlocit dupa copil si dupa problemele lui speciale.