Stam de vorba cu Anca Vlad, fondatorul Catena, unul dintre cei mai cunoscuti antreprenori romani, despre un subiect care a pornit initial ca un „mit popular”, raspandit apoi tot mai des in mediul virtual: presupusul grad de rudenie pe care fondatoarea Catena l-ar avea cu fostul sef al Securitatii, generalul Iulian Vlad, careia i-ar fi nora ori chiar fiica.
R: Avem o curiozitate si vrem sa o lamurim definitiv, pentru toata lumea: de unde vine aceasta asociere, facuta in anumite medii, inclusiv in presa, a numelui dumneavoastra cu cel al generalului Iulian Vlad? Are vreun temei?
Anca Vlad: Din pacate, aceasta conexiune vine dintr-o neincredere a oamenilor ca in Romania poti sa faci ceva notabil prin forte proprii, fara ajutorul ori sustinerea cuiva. Nu, nu sunt nici fiica, nici nora generalului Vlad. In realitate, sunt un economist format la Academia de Studii Economice Bucuresti, cu o mare pasiune pentru specializarea mea: marketingul.
M-am casatorit pe 25 decembrie 1989 cu fiul unui inginer minier, tatal meu fiind inginer geofizician. Dupa cum vedeti, nu exista nicio legatura cu niciun fel de general.
R: Ati avut ocazia sa lucrati in alta tara? De ce ati ales sa ramaneti aici si nu intr-un alt stat, in care se traia mai bine?
Anca Vlad: Mi s-a oferit oportunitatea de a lucra in Anglia inca din 1987. Pe atunci ma numeam Anca Ionescu (acesta fiind numele de fata – n.r.) si eram cunoscuta si ca traducator de poezie in limba engleza, inclusiv poezii de Mihai Eminescu. Imi placea mult si Shakespeare, dar cand am avut de ales, l-am ales pe Eminescu.
R: V-ati gandit sa va schimbati numele si sa reveniti la Ionescu?
Anca Vlad: De ce as face asta? Este plina cartea de telefon de numele „Vlad”, este plina lumea de acest nume. Sa mi-l schimb doar pentru ca unii fac o asociere de nume fara nicio legatura cu realitatea? In niciun caz! Oricum, confuzia aceasta chiar nu-si are rostul.
Dar sa stiti ca, uneori, cand sunt in strainatate, iar oamenii nu-mi inteleg numele, ma prezint „Anca Vlad. Vlad de la Dracula”. Atunci numele meu le devine dintr-odata foarte familiar.
Text: Mircea Doaga