Am invatat de la o prietena o veche zicala chineza: “Iubirile si urile sunt trecatoare, vesnic ramane numai interesul”. La vremea cand mi-a spus-o prima oara, mi s-a parut o zicala usor trasa de par, si-atat.
In ultimul timp, imi vine insa din ce in ce mai des in minte, iar ceea ce se intampla in jurul meu o aduce din ce in ce mai mult in plan real. Ma uit la oamenii din jur si vad ca tot ce conteaza este interesul propriu. Vad, cu o tristete pe care cuvintele nu pot sa o cuprinda, oameni care nu mai tin cont de prietenie, onoare, morala. Nu mai tin cont de nimic daca interesul o cere.
Atunci cand intalnesc un om cinstit si binevoitor, am ajuns sa ma intreb care este interesul lui. Ce se ascunde in spatele a ceea ce vad eu?
Imi dau seama de greseala, imi dau seama ca nu suntem toti la fel de “interesati”, dar probabil ca mintea mea incearca sa faca fata majoritatii. Cu exceptiile era obisnuita. In ele credea pana deunazi … Astazi crede in vechea cultura chineza …
Text: Alina Niculescu