Actrita Ioana Flora a debutat in primul lungmetraj din cinematografia romaneasca, „Marfa si banii”, in anul 2001. De atunci am urmarit-o impreuna in productii precum „Baieti buni”, „Pescuit sportiv”, „Tatal meu e cel mai tare” etc. Pe langa faptul ca joaca in filme, dar si pe scena teatrului, este femeie si mama implinita. Adora sa-si petreaca timpul in compania familiei iar provocarilor pe care le intalneste in fiecare zi le face fata cu multa rabdare si tact.
Sa o descoperim pe Ioana Flora si dincolo de ecrane sau de scena.
Tonica: Buna, Ioana. Cum ai ales drumul acesta, al actoriei, si ce compromisuri a trebuit sa faci?
Ioana Flora: A fost o algere fireasca, avand in vedere faptul ca facusem pian timp de 9 ani si balet clasic timp de 6 ani. In general, toate activitatile mele din copilarie au mers in aceasta directie. Am cantat in cor, am iubit engleza si literatura etc. Compromisuri fata de principiile mele nu stiu sa fi facut. Talentul sau norocul in meserie nu se forteaza. Iar scurtaturile nu au viata lunga, munca si preocuparea mi se par de baza.
Tonica: Exista ceva ce nu ai face niciodata pentru un rol?
I.F.: Exista filme in care, clar, nu mi-as dori sa joc, nu ma refer la cele romanesti. Dar lucrurile acestea nu le gandesc dinainte. Daca nu mi-ar placea ceva, as incerca sa negociez, oricum. Nu as refuza apriori.
Tonica: Anul trecut ai primit premiul Gopo pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar. Care este conditia actorului din Romania zilelor noastre si ce ti-ai dori sa se schimbe?
I.F.: Sa existe un sistem mai bine organizat in jurul actorului. Un sindicat, in primul rand, care sa-i protejeze drepturile, pentru ca, deocamdata, avem doar obligatii. In acest sistem care sa reprezinte actorii, ar trebui sa existe mult mai multi agenti, care sa se ocupe de ceea ce inseamna reprezentarea actorului.
Tonica: Poate ca intrebarea nu isi are rostul, dar totusi ce preferi… filmul sau teatrul?
I.F.: Le iubesc pe amandoua!
Tonica: In ce rol ti-ai dori sa joci si nu ai avut pana acum ocazia?
I.F.: Nu mai visez din facultate la asta, cand visam sa joc Julieta. Cu toate ca, in general, prefer sa actionez mai degraba decat sa visez. Am avut norocul sa joc roluri minunate, atat in teatru cat si in film.
Tonica: Care sunt regizorii romani cu care iti face placere sa lucrezi?
I.F.: Avem o generatie de regizori foarte valorosi. E flatant si extraordinar atunci cand unul dintre ei te are in vedere pentru un proiect al sau.
Tonica: Cum este Ioana in rolul de mama? Ce ii place sa faca in timpul liber?
I.F.: Sunt o mama fericita si implinita. Am visat dintotdeauna sa am copil, nu speram sa am doi, si in niciun caz nu speram la fericirea de a avea doi deodata. Cat despre rolul de mama, este cel mai complex, nu exista certitudini, doar preocupare constanta si momente de fericire plenara. Imi plac activitatile care implica programul comun – mersul cu bicicletele, iesirile in parc, la piscina…
Tonica: Care sunt momentele in care te simti fericita, in care simti ca inima iti tresalta de bucurie?
I.F.: Sunt multe si diverse. Uneori te trezesti, pur si simplu, bucuros. Nici nu stii de ce. Alteori, muncesti foarte mult pentru a ajunge undeva, si esti bucuros cand vezi ca munca ti-a fost rasplatita.
Tonica: Cum faci fata provocarilor de fiecare zi?
I.F.: Cu calm, rabdare si tact.
Tonica: Ce s-a schimbat in filmul romanesc de la „Marfa si banii” incoace?
I.F.: „Marfa si banii” a fost un impuls care a creat o intreaga generatie de cineasti talentati. S-au schimbat multe. De la sensibilitatea celor care creeaza pana la cea a celor care vizioneaza.
Tonica: Daca maine nu ai mai juca, ce altceva ti-ar placea sa faci?
I.F.: Am incercat de mai multe ori sa ma gandesc la asta si nu mi-am dat vreun raspuns demn de luat in seama. Nu stiu cum ar fi daca mi-ar aparea in cale ceva la fel de frumos ca actoria. Dar nu raman blocata in proiect.
Text: Ruxandra Raica