Maria: Ma cheama MARIA si sunt pensionara. Intamplator, am ajuns sa citesc scrisorile dumneavoastra si mi-au placut mult. E multa suferinta si mult adevar. Indraznesc sa va povestesc si eu cate ceva din viata mea, in speranta ca ma veti ajuta sa inteleg cine sunt, de unde vin, cu ce am gresit. Am terminat o facultate cu profil artistic. Prin anul 3, m-am indragostit de un coleg de an, frumos, talentat, dar la fel de sarac ca si mine. Am plecat cu sperante multe, multa iubire, dar foarte putini bani.
Saracia m-a urmarit toata viata. Nu inteleg de ce nu reusesc sa adun si eu cate ceva. Am reusit sa am o casa frumoasa, pentru care numai eu stiu cat am platit… Dupa cativa ani de casnicie, a venit pe lume Emilian, baiatul nostru. Un copil frumos, talentat, dar foarte dezorganizat. Fire de artist, a devenit balerin. De sotul meu m-am despartit. Viata ne-a separat si fiecare a pornit pe drumul lui. Sotul meu insa a decazut foarte mult din cauza bauturii si a anturajului, iar acum e practic o epava. S-a si mutat de altfel la casa parinteasca, intr-un sat. Am ramas eu singura sa ma lupt cu greutatile si cu un copil, care pana la 35 de ani a ramas la fel de… infantil. Boem si recalcitrant, a trecut din serviciu in serviciu, alungat mai intotdeauna dupa cateva luni. Intre timp, s-a casatorit tot cu o balerina si mi-a daruit si un nepotel. Ma uit cu dragoste si disperare la micul copilas, nevoit sa stea in mizerie, langa niste parinti prea putin responsabili, care stau zile intregi la cafele, tigari si bautura. Nu am cum sa-i ajut. Sunt singura, neajutorata, pensionara. Mai nou, Emilian a cunoscut o alta femeie. E fosta balerina si ea, dar preda lectii de balet in Germania. L-a luat cu ea si pe baiatul meu si incearca sa-i aranjeze un serviciu acolo. Bineinteles ca urmeaza un divort si nepotul meu ramane singur cu mama lui. M-am amagit cu gandul ca, in sfarsit, se va arata o raza de lumina si pe strada mea, dar dupa cum am vazut ca se poarta cei doi de cand s-au intors acasa, cred ca ramane totul doar la stadiu de speranta. S-au intors din Germania ca sa divorteze Emilian, dar acum, “viitoarea mea nora” parca nu mai e asa grabita la maritis. Probabil ca a vazut si ea ce-i poate pielea baiatului si… se mai gandeste. In tot acest timp, eu platesc tot ce e de platit (din modesta mea pensie). Nu mai pot, am ajuns la capatul puterilor, dar si la fundul sacului. Nu mai am unde sa ma imprumut. Platesc datorii pe la prieteni, pe la banci… si mi-e rusine!!! Nu am nicio speranta de mai bine. Am avut o copilarie grea, cu niste parinti alcoolici si saraci. Am crezut ca macar eu, prin munca si talentul pe care-l am de la Bunul Dumnezeu, sa razbesc… Dar ma simt infranta…
Cezara Dafinescu: Draga mea, scrisoarea ta mi-a frant inima. Nu stiu cum sa te ajut! Nu stiu nici sa-ti spun ce trebuie… “sa platesti”. Fiecare dintre noi are pacatele si lectiile lui de viata pe care trebuie sa le invete pe aceasta lume… Dar poate ca tu pui prea mult suflet (cum e si normal, fiind vorba de fiul si nepotul tau) si exagerezi cu pesimismul tau. Cineva spunea ca “este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli decat sa fii pesimist si sa ai dreptate”. Nu uita ca “toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont”. Poate ca baiatul tau se simte bine asa cum traieste. Fara prea multe griji. Comportamentul este oglinda in care fiecare isi arata propria imagine. Si, in definitiv, oricat de buna sau rea ar fi o situatie, ea se va schimba. Nimic nu e vesnic. Crede in minuni! Dumnezeu te iubeste pentru ca El este ceea ce este, nu pentru ceva ce ai facut sau nu ai facut. Asa ca nu te mai intreba cu ce ai gresit sa-ti meriti soarta asta! In viata, nimic nu-i intamplator sau accidental. Lucrurile mari si cele mici au cauze. Fii atenta la acestea. Personalitatea se cizeleaza prin numeroase greutati si provocari. Accepta-le, caci numai asa, acceptand, devii o persoana mai puternica si mai inteleapta. Traieste-ti viata ca si pana acum… cu rabdare si umilinta, caci umilinta este capacitatea noastra de a ne vedea asa cum ne descrie Dumnezeu. E important “sa poti zambi din nou cand inima iti plange”.Tu nu-ti poti planifica fericirea, dar poti lupta pentru o existenta echilibrata. Lasa-i pe… copiii tai sa-si gaseasca drumul lor, sustine-i, incurajeaza-i, dar sa nu crezi ca stii ce este bine pentru ei. Tu incearca sa-ti traiesti viata frumos, sa-ti duci crucea!
Ce frumos spunea GILBERT K. CHESTERTON: “A iubi inseamna sa iubesti ce e de neiubit. A ierta inseamna sa ierti ce e de neiertat. A crede inseamna sa crezi ce e de necrezut. A spera inseamna sa speri cand totul pare fara speranta.”
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.