Subiectul obezității, al dietelor și al medicamentelor pentru slăbit a devenit în ultimii ani un punct central de dezbatere globală, atrăgând controverse și polarizând opiniile. De la promisiunile rapide de pierdere în greutate până la dilemele etice și riscurile asociate, această temă complexă a fost abordată intens, inclusiv de autori de renume, care au transformat experiențele personale și investigațiile riguroase în bestselleruri de impact.
Printre aceștia se numără și Johann Hari, care aduce în discuție acest subiect sensibil printr-o combinație captivantă de jurnalism de investigație și introspecție personală, reușind să ofere o perspectivă proaspătă asupra uneia dintre cele mai mari provocări ale societății contemporane: mâncarea procesată, beneficiile şi riscurile utilizării Ozempic, unul dintre cele mai noi şi controversate medicamente folosite pentru slăbit.
„Voinţa, o umbrelă într‑o furtună violentă”
Hari însuşi a ţinut nenumărate cure de slăbire combinate cu exerciții fizice, care nu au avut efect decât pe termen scurt. Deși importantă, spune el, voința este un factor fragil într‑o imagine mare și complicată și seamănă „cu o umbrelă într‑o furtună violentă”.
Iar această furtună este reprezentată de contextul social în care, de doar 40 de ani, a adus schimbări alimentare majore. El a constatat că majoritatea populației consumă acum alimente care ne subminează sistematic sațietatea. Mâncarea procesată este ingredientul cheie în două contexte.
Primul se referă la modul prin care mâncarea procesată scade sațietatea, pentru că în esență nu îndeplinește cerințele corpului pe termen lung din cauza lipsei nutrienților. Și, prin urmare, ne face să mâncăm mai mult.
Și al doilea context, al medicamentelor pentru slăbit, al căror scop este să sporească sațietatea, pentru a mânca mai puțin, cum e și cazul Ozempic.
Mâncarea procesată ingredientul cheie
Hari a descoperit, în timpul călătoriei de documentare prin diverse țări, ca Mare Britanie, S.U.A., Islanda sau Japonia și pe parcursul a 100 de interviuri cu specialiști, șapte moduri în care acest tip nou de mâncare, mâncarea procesată, omniprezentă în societățile dezvoltate, interferează cu senzația de sațietate.
Prima modalitate prin care mâncarea procesată ne subminează sațietatea este numită de Hari „bizar de simplă”. Și se referă la faptul că o mestecăm mai puțin pentru că „e în general foarte moale”, iar dacă în cazul unei porții de mâncare pregătită din ingredientele naturale, corpul își dă seama treptat că primește mâncare și își reglează semnalul că s-a înghițit suficient, în al doilea caz, acest semnal e declanșat mult mai târziu de mâncarea procesată, după ce cantitatea înghițită e mai mare decât ar fi fost necesar.
Al doilea mod îl reprezintă faptul că mâncarea procesată conține adesea o combinație incredibil de puternică de zahăr, grăsimi și carbohidrați. „Iar acest lucru pare să activeze ceva primitiv din noi. Suntem înnebuniți după ele, într un mod care nu se întâmplă când vine vorba de alte feluri de mâncare”. Explicația, potrivit lui Dr. Giles Yeo, cercetător în domeniul obezității, intervievat de Hari în laboratorul său de la Universitatea din Cambridge, este că, în natură, există un singur aliment care amestecă toate aceste ingrediente în mod firesc și unitar: laptele matern, primul aliment consumat, care oferă în primul rând alinare.
Al treilea mod este faptul că mâncarea procesată pare să ne afecteze în mod diferit nivelurile de energie. Mâncarea pregătită și gătită din ingrediente naturale are parte de transformare mai lentă, iar energia se eliberează încet și treptat în corp. Pe când „mâncarea procesată dă o doză bruscă de energie și glucoză. Apoi, nivelul de zahăr din sânge scade drastic și rapid, ceea ce ne provoacă din nou și din nou foame și poftă de mâncare.”, precizează Hari.
Al patrulea se referă la mai multe tipuri de foame: foamea de calorii pentru a susține energia necesară corpului și foamea de proteine. Alimentelor procesate, după cum precizează Hari, în urma cercetărilor, le lipsesc două din cele trei lucruri de care avem cu adevărat nevoie, respectiv proteinele, pentru a ne întări mușchii și a avea oase sănătoase, și fibrele. Prin urmare, potrivit experimentului făcut de David Raubenheimer, profesor de ecologie nutrițională la Universitatea din Sydney, oamenii care mănâncă mâncarea procesată consumă cu 35% mai multe calorii în total pentru a atinge valorile nutriționale normale.
A cincea cauză care creează probleme de sațietate se referă la băuturile carbogazoase, mai ales cele care conțin eticheta cu „zero zahăr”. Astfel, în urma unui studiu prezentat de Johann Hari în „Pilula magică” și diametral opus credinței comune, îndulcitorii artificiali îngrașă mai mult decât zahărul și sunt identificați ca cei mai importanți factori în criza obezității. „Dacă bei ceva cu gust dulce, creierul se așteaptă la o creștere a energiei de la zahăr. Totul din evoluția noastră ne pregătește pentru acest lucru. Iar atunci când nu se întâmplă — când creierul își dă seama că a fost păcălit — reacționează făcându te să ți fie și mai foame, pentru a i da acea nouă creștere de energie la care se aștepta, iar deodată <ai poftă de prăjituri>“.
Al șaselea aspect are legătură cu separarea aromelor de mâncăruri, ceea ce a creat o deteriorare, în doar 40-50 de ani, a înțelepciunii nutriționale câștigate evolutiv pe parcursul a mii de ani de existență.
Al șaptelea mod se află în directă legătură cu sănătatea microbiomului din intestine, a microorganismelor care descompun alimentele, important în special pentru bunăstarea sistemului imunitar sau a metabolismului.