Scrisă la insistențele nepotului ei, “Balerina de la Auschwitz” este varianta pentru tineri a volumului “Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul”, bestseller New York Times, comparat cu memoriile Annei Frank și ale lui Viktor Frankl.
Visuri spulberate, maturizare forțată
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Edith Eva Eger, cunoscută drept Edie, își trăia adolescența într-o familie de evrei din Ungaria. Deși Europa era devastată de conflicte, Edie își continua viața cu pasiune și speranță: visa să reprezinte țara la Olimpiadă în gimnastică, să devină balerină și să se bucure de iubirea recent descoperită alături de Eric.
Însă, într-o singură zi, toate aceste planuri au fost spulberate. Familia ei a fost destrămată, oameni dragi au fost transformați în fum pe hornurile crematoriilor, iar Edie a cunoscut violența, teroarea și foametea dincolo de limita suportabilului. Lagărul morții de la Auschwitz a fost locul unde tânăra s-a maturizat forțat, iar cursul vieții i s-a schimbat pentru totdeauna.
Cu toate acestea, Edie a ales să se vindece și să împărtășească experiența sa de supraviețuire în cartea “Balerina de la Auschwitz”, publicată de Pandora M, parte a Grupului Editorial TREI.
Dr. Edith Eva Eger și-a stabilit ca misiune să ajute oamenii să depășească traumele și problemele, indiferent de dificultatea acestora. “Mă voi strădui mereu să-i ajut pe oameni să facă alegerea de a se vindeca și de a prospera. Aceasta este o promisiune!”, afirmă psihologul, care trăiește acum în California. Din volumul său de memorii, tinerii pot desprinde trei lecții de viață esențiale:
Toată bucuria din viața ta va veni din interior
Edith Eva Eger mărturisește că, deși a trăit oroarea și cruzimea absolută a întemnițării, foametei, torturii și violenței, în lagărele morții a învățat cum să trăiască. Afirmația este uluitoare – cum poate o tânără să învețe să trăiască într-un spațiu unde există atâtea moduri de a muri: înfometare, gazare, împușcare, tortură sau chiar sinucidere din disperare? Când în exterior totul înseamnă suferință și durere, iar nimic bun nu poate veni de acolo, trebuie să ne întoarcem spre interior pentru a găsi sens, motivație și resurse interioare. “Nimeni nu-ți poate lua ce ai în minte” – este sfatul pe care l-a primit de la mama ei, în timp ce se îndreptau spre lagărul de concentrare, într-un vagon pentru vite. Adversitățile vieții au forțat-o pe Edie să se concentreze pe resursele interioare, pe tot ce putea să o ajute să supraviețuiască. Abia atunci a înțeles pe deplin cuvintele maestrului de balet: “Toată bucuria din viața ta va veni din interior”. Peste ani, în calitate de psiholog, dr. Edith Eva Eger a ajutat nenumărați oameni în procesul de introspecție pentru a-și găsi în interior capacitatea de vindecare și forța de a merge mai departe.
Arta și creativitatea ne ajută să fim mai fericiți
În adolescență, Edith Eva Eger lua lecții de balet. Dar nu și-ar fi imaginat nici în cel mai negru coșmar că singura scenă pe care va dansa va fi Auschwitz, avându-l ca spectator pe dr. Mengele, supranumit Îngerul Morții. “Am intitulat această carte ‘Balerina de la Auschwitz’ pentru a sublinia oportunitatea pe care am avut-o – și alegerea pe care am făcut-o – să dansez printre bucuriile și dificultățile vieții”, spune psihologul. “Așa supraviețuim; așa dansăm în iad: folosim darul minților noastre”. Mai exact, când erau triste, deținutele cântau cântece franțuzești, găteau feluri de mâncare elaborate în mintea lor, se certau referitor la câtă paprika se pune la papricaș de pui sau cum se face cel mai bun tort de ciocolată. “Orice act creativ deschide ușa atât către un peisaj interior autentic, cât și către un tărâm mai larg – un loc în care forța vitală și energia spirituală abundă, unde ne putem baza pe ceea ce suntem, nu pe ceea ce facem”, mai spune Edith Eva Eger.
Puterea de a ierta ce e de neiertat
Într-o lume cu tensiuni și violențe tot mai mari, cum putem insufla tinerilor curaj și speranță? Care este lecția de viață pe care o poate transmite celor de azi o supraviețuitoare a Holocaustului, în vârstă de 98 de ani? După ce a trecut prin coșmarul lagărului de exterminare nazist, Edith Eva Eger a constatat cu surpriză că antisemitismul încă există. Avea, desigur, o fantezie a răzbunării. În mintea sa, ea “corecta” realitatea greșită cu una mai potrivită demnității umane. Visa că cei care îi insultau îi vor oferi buchete de flori și vor recunoaște absurditatea urii